De ce?
Am citit câteva aprecieri... ele migrând în jurul a "cât de mult contează un vot rămas în suspensie atunci când este vorba de alegerea președintelui american, cât și despre cum se denaturează lupta pentru cea mai mare funcție din lume doar pentru a câștiga acest vot". Normal, acesta este un laitmotiv pentru majoritatea filmelor pe tema alegerilor americane (aș zice că nu numai a lor)... dar eu merg mai mult pe o cale considerată de mult pierdută... noua generație. De fapt, noua generație și capacitatea ei de a reacționa sau mai bine a interacționa cu politica (ce a mai rămas din ea).
New generation e reprezentată de Paula Patton, iar modul ei de abordare a existenței sociale îl transformă pe Kevin Costner în rol secundar.
Replicile ei sunt senzaționale, la fel și punerea lor în valoare, dar cea care m-a dat pe spate a fost următoarea:
All the world's great civilizations have followed the same path. From bondage to liberty, from liberty to abundance, from abundance to complacency, from complacency to apathy, from apathy back to bondage. If we are to be the exception to history, then we must break the cycle, for those who do not remember the past are condemned to repeat it.
Într-o traducere, mai mult sau mai puțin mioritică...
Toate marile civilizații au urmat aceeaşi cale. De la robie la libertate, de la libertate la abundență, de la abundență la satisfacție, de la satisfacţie la apatie, ca de la apatie să se întoarcă la robie. Dacă vrem să fim o excepţie în istorie, atunci noi ar trebui să rupem ciclul... cei care nu-și amintesc trecutul sunt condamnaţi să-l repete.
Mulți au văzut în acest film o comedie de weekend americană, plină de stereotipuri, cotată spre medie, unde actorul principal e la valoarea sa minimă. Eu nu l-am văzut așa... nimic nu este întâmplător cu filmul ăsta (anul 2008 spune multe)... merg de ceva timp pe declinul "democrației" americane (și nu numai a lor), așa că l-am văzut ca un semnal pentru necesitatea unei revigorări, care nu poate să vină decât de la o nouă generație cu principii noi... Să nu uităm că viața bate filmul...
Românii au văzut oare filmul? Vizionare plăcută...
E urmatorul pe lista mea de filme, vin azi cu un feedback :).
RăspundeţiŞtergereUn alt film de care mi-am adus aminte zilele astea a fost și Da mai departe! (Pay It Forward)... și acolo soluția problemelor noastre vine de la un tânăr... păcat că e dramă și nu comedie...
RăspundeţiŞtergereAm intarziat putin cu feedbackul dar mai bine mai tarziu decat niciodata :). A fost un film exceptional, care dincolo de subiectul principal, a atins si alte puncte sensibile nu neaparat doar pentru poporul american: drama unui copil de a avea parintii separati, coltii ascutiti ai jurnalismului care ies la suprafata ori de cate ori exista o stire calda. Sincera sa fiu am simtit ca filmul a prezentat o traiectorie clara a unui vot: de la strategiile oamenilor unui candidat, aplicarea lor pe cei care au dreptul de vot, culegerea reactiilor si agresivitatea mesajelor transmise pentru a atinge obiectivul propus. Multe aspecte, mesaje subliminale le regasim si la noi cu varf si indesat. Si stiti care e nefericirea cea mai mare? Kevin Costner macar a devenit istet spre finalul filmului, la noi romanul pica in capcana si acolo ramane.
RăspundeţiŞtergereA fost o recomandare buna de film. Incerc si Pay it forward.
Din păcate au ajuns stereotipuri consumul de alcool, familii dezbinate, pauperizarea, educația precară, politica cu două fețe (nu e pleonasm?), "deontologia" din mass media, masa de manevră numită electorat... Și asta unde? În ceea ce ei se consideră cea mai dezvoltată țară democrată din lume. Prin comparație, ajungi să-ți placă mai mult țara ta... Ideea e că somnul rațiunii naște monștri...
RăspundeţiŞtergere